sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Tokyo - un tur virtual (1)

In trecut i se spunea Edo si era un sat de pescari. Acum se numeste Tokyo ( 東京 ), ceea ce inseamna capitala din est, si este in topul  "Most Livable City". Un gigant cu peste 35 de milioane de locuitori, 23 de districte speciale si 39 de orase administrate, plus 2 siruri de insule. Cand spunem Tokyo ne referim, de fapt, la una dintre cele mai mari zone metropolitane din lume, formate in urma unirii orasului Tokyo cu zonele limitrofe.

Cele 23 de districte speciale formeaza inima Tokyo-ului. La ele ma refeream cand scriam despre magia decoratiunilor de Craciun. 
 
Cele 23 de districte sunt reprezentate cu verde si albastru


In CHIYODA se inalta maiestuos Palatul Imperial. Acesta este definitoriu pentru district pentru ca...el este districtul. Plus zona ce inconjoara Palatul Imperial pe o raza de 1 km. Palatul Imperial, altfel spus Castelul Edo, altfel spus Castelul Chiyoda. Ceea ce in japoneza se traduce prin "pamantul celor o mie de generatii". Chiyoda a tras paiul cel scurt la sorti: pe langa Palat, ii apasa umerii cladirea Dietei (Parlamentul Japoniei), a Curtii Supreme, resedinta Primului Ministru, dar si templul shintoist Yasukuni si Tokyo Station. 
 Palatul Imperial dupa finalizarea constructiilor in 1888

Imperial Palace, Tokyo
Palatul Imperial si podul Nijubashi
Photo Credit@phil harrold on Flickr (thank you!) 
 Cladirea Dietei

Yasukuni
Templul Yasukuni  
Photo Credit @ SBA73 on Flickr (thank you!)
Above Tokyo Station Keiyo Line Platform
 Tokyo Station (interior, o artera a statiei)
Photo Credit @ ykanazawa1999 on Flickr (thank you!)
Tokyo station
Tokyo Station (exterior)
Photo Credit @ ataq411 on Flickr (thank you!)
Daca Chiyoda vi se pare putin prea "apretat" acum, incarcat de oficialitati si pretiozitate, trebuie sa va marturisesc ca are si o latura opusa. Akihabara este raiul electronicelor, un cartier intreg dedicat ultimelor gadget-uri, computere, telefoane, jocuri, animatii, noutati in domeniul roboticii. 
Akihabara Street
Photo credit@ Stuck in Customs on Flickr (thank you!)
  
 CHUO este inseamna "centru". Zona reprezentativa a acestui district este Ginza, o zona pentru cumparaturi high-end despre al carei teren se spune ca este cel mai scump, din punct de vedere imobiliar, din lume. Exista cateva cladiri renumite care au fost construite in stil european, tinand cont de perceptia japoneza ca "european" e sinonim cu bun-gust, lux, high-class.
Ginza street
Photo credit @ nipomen2 on Flickr (thank you!)
Fiecare parte a Tokyo are personalitatea ei. Pana si oamenii pe care ii intalnesti in diverse locuri-cheie par a imprumuta ceva din specificul acelui loc. Tot asa, in Ginza te poti plimba cel mai adesea printre doamne foarte aranjate, urmand fie moda occidentala, stil Chanel, fie purtand cu mare demnitate kimonouri extrem de scumpe si domni la fel de pusi la punct. Intreaga zona emana lux, un lux pe care nu cred sa-l mai fi intalnit prin calatoriile mele in Europa. Nu la acest nivel.
[Ginza] Tiffany & Co.
Photo credit @scion_cho on Flickr (thank you!)
Mikimoto
Magazinul Mikimoto
Photo credit @Stuck in Customs on Flickr (thank you!)
(to be continued...) 

luni, 3 ianuarie 2011

Primul si prima

Pentru mine, nou inseamna posibilitatea unui mai bun. Rareori ma uit in urma, neincetat ma uit inainte. Cateodata prea mult. Anul Nou insa este o buna oportunitate sa ma uit liber in viitor si sa-i agat de coada toate planurile, visurile, dorintele si sperantele pe care cred eu ca le poate duce. Ii agat prea multe, invariabil, insa daca as recunoaste ca-i acelasi an, cu alta palarie numai, cred ca m-as auto-sabota. 

In Japonia, de Anul Nou se sta cu familia, se mananca feluri de mancare lejere, majoritatea foarte bine preparate si livrate acasa sau cumparate din marile food departments. Excesele nu sunt la ordinea zilei. Anul Nou este o sarbatoare mult mai importanta decat Craciunul, este momentul reinnoirii, momentul in care ne lepadam de ceea ce ne-a tinut pe loc in vechiul an si pornim increzatori catre Noul An. Traditiile ajuta: japonezii acorda multa atentie primului/primei. Desi au facut aceleasi gesturi de-a lungul timpului, in fiecare an exista un prim mers la templu, o prima ceremonie a ceaiului, o prima sarcina de lucru indeplinita si, mai presus de toate, un prim rasarit de soare in Tara Soarelui Rasare, rasarit pe care multi nu-l rateaza in ciuda frigului si a orei. Oricum am alege sa asteptam Noul An, toate moduri la fel de legitime, dupa mine, ca si regula nescrisa a chefului "obligatoriu" de sfarsit de an, este reconfortant sa-l privim ca pe o oportunitate. Ca pe primul, ca pe prima. Un timp in care pana si greselile te imping inainte.

Masa de Anul Nou
★Yummy Yummy Foods I had in Tokyo Part 1★
Photo credit @ Pinky Anela (thank you!) 

Osechi-ryori este termenul generic pentru mancarea ce se gateste de Anul Nou. Sub aceasta umbrela se regasesc feluri de mancare ce nu se altereaza rapid si pot fi consumate mai multe zile la rand, in contrast cu principiile care guverneaza bucataria japoneza in zilele obisnuite cand se gateste intotdeauna pentru a fi consumata mancarea in aceeasi zi. In spatele acestei traditii sta convingerea ca in aceasta perioada de trecere gospodinele japoneze ce muncesc din greu in timpul anului pentru familiile lor au dreptul sa se odihneasca si sa se bucure de un nou inceput.
Acum doi ani am stat la masa de Anul Nou cu o familie tipic japoneza si am mancat osechi-ryori. Nici vorba de imbuibare de Sarbatori. Cel putin 80% din felurile de mancare sunt sau contin alimente sanatoase precum diverse legume de sezon, orez preparat la aburi, alge de mare (konbu - sunt asociate cu un alt cuvant japonez, yorokobu, bucurie, acesta fiind si motivul pentru care se regasesc la masa de Anul Nou, simbolizeaza dorinta de a avea un An Nou plin de bucurie); boabe de soia (kuro mame, simbolizeaza sanatatea); omleta cu peste sau creveti (datemaki, un simbol al zilelor favorabile); icre de peste (kazuko, reprezentand dorinta de a avea multi copii), orez si sardine proaspat pescuite din apele Japoniei (tazukuri, simbolul unei recolte generoase). Desertul nu este complicat, mandarine dulci japoneze (mikan) sau crema de castane. 

Se bea mult ceai verde de buna calitate, neindulcit, fierbinte, ceea ce ajuta la digestie. 

Ritualuri religioase 
 Kiyomizu-dera, Kyoto, vara 2008

Kasuga Taisha in Nara, vara, 2008

Dupa ce am facut poza am vazut si semnul cu "No Photograph"...

Mi-am pus de mult timp in gand sa scriu despre toleranta religioasa a japonezilor. Altii o numesc chiar indiferenta. Intr-adevar, pentru un ochi crestin sau musulman, obisnuit cu restrictii, pedepse, practicarea credintei in vazul lumii si convingerea ca adevarul trebuie sa se afle in dogma propriei religii, categoric nu in a alteia, japonezii par cu totii atei. Credinta lor nu poate fi etichetata, nasterea si casatoria se sarbatoresc in ritual shinto, inmormantarea este buddhista. Cateva procente sunt crestini sau musulmani. Orice religie ai declara, pe fata japonezului de rand nu vei observa vreo schimbare. Polemicile religioase nu sunt un lucru obisnuit, religia, de altfel, intervine rareori in discutii. Japonezii merg la templu dupa un program al lor stiut, ceremoniile shinto sunt scurte si seamana mai degraba cu piese de teatru, majoritatea nu poarta niciun insemn religios, nu tin posturi sau zile in care nu se munceste, nu recurg la vreun gest cand trec prin fata unui templu sau biserici.

Religia este o stare de spirit, mai putin ingradita de calendare religioase sau reguli cu ce avem voie si ce nu, o imbinare intre devotament pentru tara, respect pentru stramosi si credinta in armonia spiritului cu ceea ce il inconjoara.

De Anul Nou din templele buddhiste rasuna zgomot de clopote. 108 clopote. Numarul de pacate umane, potrivit credintei buddhiste. Clinchetul clopotelor semnifica purificarea de aceste pacate pentru a intra in Anul Nou curat.

Tot de Anul Nou o importanta mare este acordata primei vizite la templul shintoist. Acum doi ani, la ora 5 dimineata, in plin vant adus pe valurile de la Marea Japoniei ma aflam in fata unui templu micut, de provincie. Cu exceptia familiei mele japoneze adoptive, nu cunosteam pe nimeni, eram singurul strain din acel oras si nu aveam nimic de-a face cu ritualul shinto, asta era clar. Insa in Japonia nu e nevoie sa te declari credincios ca sa participi la un ritual, nici atunci cand schimbi religiile de la un ritual la altul. Toti japonezii au ascultat cuvintele preotului shinto, apoi au fost chemati in fata reprezentantii familiilor din acel loc de tara. Comunitatea stransese bani si acum se imparteau mici cadouri. De la comunitate pentru fiecare dintre noi. Am primit si eu cu multa surprindere mandarine, dulciuri, sake fierbinte. Eram acolo. Asta a fost de ajuns. Oamenii mi-au strans mana si mi-au zambit.

Felicitari de Anul Nou
2011 este anul Iepurelui
Photo Credit @ Jason Raish on Flickr (thank you!)
Deespre nengajo, miile de felicitari pe care japonezii le trimit catre cunoscuti, prieteni si familie in pragul Noului An am scris deja. Cand am primit acest tip de felicitare de la prietenii de la universitate am fost incantata ca oamenii nu au uitat hartia si plicul in Japonia. Ba mai mult, au transformat acest obicei in ceva profitabil. Anual sunt puse la vanzare zeci de tipuri de hartie imprimata, zeci de modele de plicuri. Posta japoneza angajeaza lucratori part-time pentru a trasmite toate aceste felicitari nu mai tarziu de 1 Ianuarie. De cate ori mergeam la un ghiseu al postei imi venea sa-i felicit pe oamenii de acolo imaginandu-mi ce haos s-ar crea la noi daca Posta Romana s-ar vedea inundata de un numar urias de felicitari tocmai la sfarsit de an, cand orice trimitere intarzie prin excelenta.

Otoshidama
Copiii primesc bani in ajunul Anului Nou de la rude sau cunoscuti ai familiei lor, cu ocazia vizitelor care se fac intre familii. Banii sunt asezati in plicuri special decorate sau imprimate cu tot felul de insemne aducatoare de noroc, trebuie sa fie bancnote pentru a fi impaturite in stil origami. Daca o familie are mai multi copii, ei vor primi, de regula, aceeasi suma de bani. Suma daruita este lasata la aprecierea celui care daruieste, dupa posibilitatile sale.

Jocuri de Anul Nou
Cand am spus ca distractia noastra nu-i totuna cu distractia lor nu am glumit. Hanetsuki este un tip de badminton jucat cu o racheta de dimensiuni reduse. Pentru hanetsuki nu e nevoie de teren in aer liber, copiii il joaca in casa de regula. Se mai joaca jocuri de carti, boardgames gen monopoly sau fukuwarai, un joc in care participantii reconstituie un chip uman amuzandu-se de rezultatul lipirii unei mustati in loc de ochi sau unui nas in loc de ureche.

TV
Cea mai populara emisiune de Anul Nou este Kohaku Uta Gassen, un show muzical in care majoritatea artistilor japonezi, tineri sau mai in varsta, sunt impartiti in doua echipe, alba si rosie, si concureaza prin talentul lor. Publicul voteaza si astfel aflam echipa castigatoare. Mi-am imbunatatit vizibil cultura showbizz-ului japonez uitandu-ma la acest program de sfarsit de an in Japonia. Este un spectacol relaxant, interesant pentru tinerii care de-abia asteapta sa-si vada preferatii momentului, dar si pentru cei de-o varsta venerabila care ii regasesc printre artisti pe cei care le-au incantat tineretea. Acest aspect a fost o surpriza placuta, artistii in varsta nu sunt uitati si nici nu au nevoie sa se reinventeze. Melodiile lor sunt apreciate fara remixuri, fara zorzoane, asa cum au fost compuse initial.

Nu-mi ramane decat sa va urez sa aveti un an plin de noutati, plin de victorii si impliniri, plin de iubire, plin de daruire, plin de viata!